Bicicletă electrică sau non-electrică pentru 2.000 de euro?

A fi sau a nu fi? Albă sau neagră? Pe față sau pe la spate? Genul acesta de întrebări intră în aceeași categorie cu cea din titlu și ai fi tentat să arunci cu vorbe de ocară, cum că am ajuns să comparăm mere cu pere. Or fi ele diferite însă au același ADN. Să spunem că una dintre ele a tras mai mult la sală și a băgat steorizi, fără să chelească. Cealaltă este suplă și are mai multe de oferit, însă ambele îți sustrag timid aceeași sumă din buzunar, la fel de timid precum iese cardul din bancomat. Chiar dacă este mai mult o dezbatere pentru cei experimentați și un ghid de achiziționare pentru cei care se află la început de drum (oricare din cele două), trăiesc cu convingerea că întrebarea asta trebuia pusă și că cineva trebuia să-i găsească răspuns. Așadar, m-am bazat pe experiența mea de 21 de ani în ale bicicletelor non-electrice și pe cea de 8 ani în ale bicicletelor electrice, pentru a găsi un răspuns plauzibil și nu unul împăciuitor pentru ambele tabere. Așadar, o să folosesc cuțitul de măcelar din dotare ori de câte ori voi avea ocazia.

În primul rând, află cu stupoare că bicicletele electrice n-au fost construite pentru bătrâni, la fel cum nici cele non-electrice n-au fost construite pentru copii. Este esențial să înțelegem că toate categoriile de vârstă se pot bucura de aceste produse în egală măsură și suntem obligați să le oferim acest drept, fără alte comentarii aruncate din vârful gardului. În fond, cei care vorbesc mult despre ceva ce nu cunosc sunt cei mai iritanți (da, ăia care spun că bicicletele electrice sunt scutere și că sunt de căcat, fără măcar să se fi urcat vreodată pe una).

Apoi, am ales special acest buget pentru că este minimul de intrare la masa jucătorilor de calitate din marele multivers al producătorilor de biciclete electrice. Este ca și cum ai avea de ales dacă joci poker la birtul din capul satului sau la Palace Casino din București. Ăsta poate fi totuși un avantaj considerabil pentru bicicleta noastră non-electrică, căci 2.000 de euro puși direct pe masă pentru un asemenea exemplar pot însemna clipe de neuitat împreună.

Anul acesta, pe FreeRider.ro, nu am testat în pricipal decât biciclete mai ieftine, adaptate bugetelor locale, dar spre norocul meu am găsit o bicicletă care s-ar încadra în suma propusă, 2.000 de euro. O Merida One-Forty 700, cu roți 27plus și suspensii de 150/140mm, o bicicletă care în ciuda dimensiunilor, era gata-gata să mă ducă pe culmile succesului, adică să-mi bat propriile KOM-uri pe diverse porțiuni de urcare de pe lângă Câmpulung în condițiile în care vorbim aici despre o bicicletă ce cântărește 14.6 kg, adică nu tocmai puțin. Ceea ce a urmat apoi la vale, doar eu știu și e mai bine așa căci mi-ar fi greu să aștern sentimentele în doar două fraze. În celălalt colț se află un Haibike Sduro HardNine 1.0, un model entry-level cu componente la fel de entry-level și care ar costa probabil doar 30% din valoarea de catalog dacă n-ar avea motorul electric instalat. Cu toate acestea, este o bicicletă electrică accesibilă care oferă o geometrie mai mult decât decentă pentru o bicicletă din această clasă (oameni buni, geometria contează enorm, rețineți asta, vă rog) și un motor poate nu first class, dar un mix reușit între first și second-class. Un Yamaha PW-SE, cu o putere de 250W și un cuplu de 70Nm, o valoare pe care cu siguranță nu vei avea cum s-o generezi fără ajutorul unui motor. Deci, depinde cât contează valoarea pentru tine. “Valoarea, frate!“.

Cumințică, liniștită, la locul ei… până apeși butonul ĂLA.

Răzvrătită, sălbatică, aproape nebună… până te lasă picioarele.

Aceștia fiind cei doi combatanți, să înceapă dezbaterea. Începem cu non-electrica, fiind privată de lipsa motorului și prima pe scara evoluției, deci necesitând mai multă atenție. One-Forty-ul s-a dovedit a fi o bicicletă care urcă fără probleme atâta timp cât ai piciorul antrenat și cu siguranță n-am simțit lipsa unui motor electric atașat. Stai să mă mai gândesc o dată… Dap, clar, n-am simțit lipsa motorului. Apoi, la vale, senzațiile după cum pomeneam mai devreme, m-au dus pe culmile cerești pentru că am știut să aleg o coborâre dificilă și lungă. Ce sens avea să nu fac asta? Greutatea n-am simțit-o datorită rapoartelor bine alese, iar la vale am plutit pentru că suspensiile au rezonat cu terenul. Cineva acolo sus la birouri chiar le-a proiectat cum trebuie. Anvelopele groase au fost un real ajutor pe zonele cu pietre și rădăcini, unde mi s-a oferit posibilitatea de a trece peste cu o viteză de maniac (chiar i-am dat, nu glumesc). Am mai avut la dispoziție și un set de frâne zdravene și o tijă de șa hidraulică ce-mi permitea să ridic și să cobor șaua oricând aveam chef. Pachet complet, ai spune: ce dracu-ți dorești mai mult de atât?

Nu te entuziasma, te rog. Continuăm cu electrica, ok? HardNine-ul nu anunță pentru început mai nimic, e ca un nene cu mulți mușchi îmbrăcat gros. După ce-și scoate cele 12 de cojoace și-și umflă mușchii, brusc primește atenția și respectul de ființă superioară din partea admiratorilor din piață. În cazul de față, povestea se transpune altfel: te urci pe bicicletă, pornești motorul, setezi modul High pentru că oricum nu-ți pasă de durata de viață a acumulatorului inițial și îi dai pedală. Ei bine, atunci abia ți se afișează un zâmbet imens și înțelegi pentru ce ai dat acei bani, de ce ai renunțat la tabletă, la ceasul smart și la cafeaua de la Starbucks. Brusc revii la realitate și mai diminuezi nivelul de asistență, chiar până la prima treaptă, pentru că mai ai 40 de km de parcurs. Cu 1.000 de metri diferență de nivel. Și desigur, n-ai vrea să rămâi fără acumulator în timp ce urci, nu? Simți cuplul din motor și ești tentat să mai urci o treaptă de asistență. O faci pentru că îți amintești cât a costat bicicleta, deci trebuie să obții cumva și foloase de pe urma investiției. Ajungi apoi rapid în vârf: totul este minunat, nu ești transpirat, păsărelele ciripesc de parcă ar fi primăvară eternă. Te întinzi, privești natura și devii unul cu ea. Începi deja să înțelegi sensul vieții. Ți se aștern în fața ochilor clipe pe care nu le vei uita prea curând. Vă spun sigur că așa este, am trăit asta de nenumărate ori. Apoi, începi să-i dai la vale. Vei alege un traseu de dificultate medie, căci confortul redus și maxilarul care clănțăne îți amintește că te afli pe un hardtail. Frânele sunt și ele bunicele, dar parcă ai mers tu cu unele și mai blană. Reduci din presiunea din anvelope, căci jelești după un pic de confort în plus, însă nu poți să o reduci prea mult pentru că vei face pană și vei fi nevoit să întorci bicicleta cu roțile în sus. Iar spatele urmărit de discopatie îți sugerează să nu faci asta. Aproape timid, continui coborârea, fără senzații majore. Dar cum omul uită repede, parcă ai trecut deja peste momentele de sus din vârf. Acum te confrunți cu cele existențiale. Te lupți un pic, dar parcă nu-i așa de rău: la fel era și pe prima bicicleta pe care ai cumpărat-o acum 15 ani. Ajungi jos, într-un final și într-o bucată, și realizezi că de fapt n-a fost atât de rău. Trimiți prietenilor pe WhatsApp fotografii de acolo de sus ca să fii sigur că te înjură din birou, apoi te întorci satisfăcut acasă.

Așadar, au aceste două biciclete ceva în comun? Faptul că-ți oferă libertatea de a te mișca necondiționat acolo unde dorești. Doar că una îți oferă această libertate (pe urcări) doar pe unde poți, nu neapărat și pe unde dorești. Cealaltă îți oferă această libertate (pe coborâri) doar pe unde poți, nu neapărat și pe unde dorești. Înțelegi unde bat?

Bicicleta electrică îți deschide noi orizonturi, te ajută să ajungi mai repede în vârf pentru a face acele fotografii trimise în ciudă colegilor, te ajută totodată să respiri mai normal după ce ai cucerit culmile. Partea frumoasă este că-ți poate pune și piciorul zdravăn la treabă dacă te decizi să setezi asistența pe Eco și să juri că nu mai atingi comanda de pe ghidon până ce ajungi acasă. Bicicleta non-electrică este poate cea mai frumoasă activitate prin care mișcarea trupească intensă poate rezona cu natura, o simbioză perfectă, iar pe lângă toate astea, poți să cobori în voie cu aceeași ușurință cu care un rechin înghite un guvid. Dar ca să faci asta, ai nevoie de experiență și de antrenament. Dacă-ți faci iluzii că un traseu cu o diferență de nivel de 1.600m și 40 de km este unul simplu, ei bine, nu este. Nu este în special pentru cei care se află la primele lor ieșiri la munte, căci pe cât de simplu pare, mountainbiking-ul este o disciplină destul de complexă. Și necesită multă tehnică dacă vrei să fii acolo în vârf de munte cu băieții răi. În acest sens, oferta bicicletei electrice pare mult mai atrăgătoare. Iar astfel cred că am dat și un răspuns dilemei noastre, chiar dacă am bătut câmpii dintr-un birou aflat la munte.

Desigur, există ceva mai bun decât cele două la un loc. Trăim în secolul 21 și cu siguranță există o alternativă mai bună la orice ai face tu în prezent. Este acea bicicletă electrică ce preia toate calitățile Meridei de mai sus și le amestecă cu cele ale Haibike-ului, cu mențiunea că are un cadru din carbon, componente de top și un acumulator mare. Este acel e-bike care costă de două ori mai mult decât ambii noștri candidați la un loc. Iar partea bună este că se află deja printre noi. Așadar, avem vești bune: viitorul începe acum, iar tu trebuie să începi să pui bani deoparte.